Micuţul băieţel

The air that I breathe

Carta Europeană pentru o Şcoală Democratică fără violenţă

http://www.coe.int/ 

1. Toţi membrii unei comunităţi şcolare au dreptul la o şcoală sigură şi fără violenţă. Toţi au responsabilitatea de a contribui la crearea unui mediu favorabil studiului şi dezvoltării personale.

2. Toţi, fără nici o diferenţă, au dreptul la respect şi la egalitate de tratament. Toţi au dreptul la libertate de exprimare fără a fi discriminaţi sau reprimaţi.

3. Comunitatea şcolară are grijă ca toţi să fie conştienţi de drepturile şi îndatoririle sale.

4. Fiecare şcoală democratică are un organism de decizie democratic ales, compus din reprezentanţi ai elevilor, profesorilor, părinţilor şi ai altor membri ai comunităţii şcolare, acolo unde este cazul. Toţi membrii acestui organism au drept de vot.

5. Într-o şcoală democratică conflictele sunt rezolvate într-o manieră ne-violentă şi constructivă în parteneriat cu toţi membrii comunităţii şcolare. Toate şcolile au personal şi elevi pregătiţi să prevină  şi să rezolve conflicte prin consiliere şi mediere.

6. Fiecare caz de violenţă este cercetat şi tratat cu promptitudine, indiferent dacă este implicat un elev sau orice alt membru al comunităţii şcolare.

7. Şcoala este o parte a comunităţii locale. Cooperarea şi schimburile de informaţii cu partenerii locali sunt esenţiale pentru prevenirea şi rezolvarea problemelor.

Mărturii

Câteva fotografii care surprind atmosfera de lucru, dar in acelaşi timp, de echipă...

Autoevaluarea

Prima autoevaluare

A învăţa să înveţi

4 - consider că mă aflu „în plină dezvoltare”, nicidecum începător, dar nici foarte activ în acest domeniu, şi asta nu datorită dorinţei de a învăţa, cât mai ales a activităţilor de rutină care ne ocupă viaţa de zi cu zi. Apreciez provocările, şi nu renunţ uşor când nu cunosc anumite lucruri, încerc să le aflu şi să caut soluţii.

Crearea portofoliului de învăţare

3 – portofoliul de învăţare este un instrument foarte util, deşi îl consider, în formării mele de bază – aceea de învăţător, un instrument de evaluare. Pot considera că explorez diverse modalităţi de prezentare a portofoliului, şi îi recunosc beneficiile pe termen lung, deşi tind să amân constituirea lui până la termenul limită.

Participarea la o comunitate de învăţare

6 – sunt o persoană activă la cursuri, implicată, colaborativă, caut oportunităţi de rezolvare a sarcinilor utile tuturor, mă implic în a ajuta colegii în rezolvarea sarcinilor dificile, îmi place să lucrez în echipă.

A doua autoevaluare

Reflecţii asupra experiențelor proprii sau asupra celor relatate de către colegi 

5. Am atât abilităţi descriptive, cât şi analitice atunci când scrie şi comentează intervențiile altor colegi. Pun întrebări de suport (cel puţin aşa mi se pare!) şi la obiect colegilor, şi  înţelege cum se poate implementa o abordare strategică a violenței în școală.

 Lectură şi creaţie

6. Pot elabora argumente și contraargumente, valorificând cu succes informațiile cuprinse în unitatea de lectură, dar și propria experiență. 

Explorarea spațiului de învățare

5. Explorez spațiul de învățare găsind cu ușurință informațiile decare am nevoie. Particip activ (atât cât mi-a permis timpul) atât la formurile tematice, cât și la cele informale. Mi-aş fi dorit să particip mai mult, mai ales la discuţiile informale, şi poate la o cafea cu voi... Pun întrebări pentru a ajuta la înţelegerea spațiului de învățare şi a facilităţilor oferite de acesta, îndemnându-i pe colegi să procedeze la fel. 

A treia autoevaluare

Gândire strategică si sprijin acordat colegilor pentru formularea unui plan de activităti

5. Pune întrebări serioase si edificatoare care îi ajută pe colegi să înceapă să elaboreze strategii si planuri de actiune în domeniul prevenirii si combaterii violentei în scoală. Întelege în detaliu problemele prezentate în unitatea de lectură si îi sprijină pe colegi atunci când acestia întâmpină dificultăti.

Crearea portofoliului de învăţare 

6. Foloseşte în mod creativ portofoliul, manevrându-l ca pe o strategie personală de învăţare. Pune în practică ceva mai mult decât sugestiile de portofoliu primite la curs. Manifestă interes în explorarea diverselor posibilităţi de prezentare a portofoliului. Recunoaşte beneficiile pe termen lung ale portofoliului.

Crearea unei viziuni

5. Se angajează cu optimist în realizarea unei viziuni.

Întelege rolul elaborării unei viziuni pentru schimbarea culturii scolare. Abordează proactiv procesul deînvătare si punere în practică a informatiilor dobândite prin crearea unei viziuni si încearcă să-i stimuleze pe colegi în acest sens. Dă dovadă de spirit creativ, originalitate si capacitate de proietie în viitor.



În concluzie, mai am de învăţat....

Harta mentala a violentei scolare

Premiul de excelenţă

Onoraţi membri ai juriului, stimaţi colegi, dragi elevi, dragi părinţi,

            Avem astăzi prilejul să aniversăm 10 ani de şcoală fără violentă, aniversare care n-ar fi fost posibilă fără implementarea proiectului „Şcoala noastră e o şcoală sigură”, care a început în data de 11 iunie 2011.

            Ne loveam atunci de multe situaţii problematice, de conflicte foarte dese între elevi şi chiar între profesori şi elevi. Cu munca, efortul şi dăruirea multor colegi, cadre didactice, precum şi ajutorul şi implicarea părinţilor am reuşit să facem ca într-adevăr şcoala noastră să fie sigură pentru toţi elevii.

            Binenţeles că nu puteam reuşi în demersurile noastre fără sprijinul primăriei, al consiliului local, al Inspectoratului şcolar, al Poliţiei, al specialiştilor psihologi de la CJRAE, al cadrelor didcatice de la Universitatea „Ovidius” Constanţa, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele educaţiei.

Ne bucură foarte mult premiul obţinut, dar cu mult mai mult ne bucură că într-adevăr am reuşit să avem o şcoală fără violenţă.

 Felicitări sincere tuturor celor implicaţi, cadre didactice, părinţi, parteneri, şi dragilor noştri elevi!

Valorificarea datelor colectate

Rezolvaţi următoarea sarcină de lucru:
Faceţi parte din echipa managerială a unei şcoli care se află în următoarea situaţie:
Şcoala X este o şcoală cu clasele I-VIII, situată la periferia unui oraş de provincie, fost oraş industrial. Populaţia şcolară este de aproximativ 450 elevi, 37% dintre aceştia sunt rromi, iar 4% sunt sârbi. În şcoală sunt şi 8 cazuri de copii proveniţi dintr-un centru de plasament ce funcţionează în apropierea şcolii, iar alţi 7 copii se află în plasament familial. 15 elevi sunt copii cu cerinţe de educaţie speciale (dosar CES). În anul şcolar anterior s-au înregistrat 3 situaţii de violenţă gravă (bătăi) şi nenumărate situaţii de violenţă verbală sau nonverbală, mai ales cu caracter etnic sau legat de trăsăturile fizice sau psihice. De asemenea, o situaţie alarmantă pentru şcoală a fost numărul mare de absenţe înregistrate în anul şcolar precedent. Comisia de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală a decis că este important să aplice o serie de instrumente de cercetare pentru a obţine mai multe informaţii de profunzime cu privire la situaţiile de violenţă în şcoală şi la cauzele reale ale acestora.
- Au fost completate 58 de fişe de înregistrare a situaţiilor de violenţă.
- A fost aplicat un chestionar tuturor elevilor din şcoală privind situaţiile de violenţă din şcoală.
- S-au organizat interviuri de grup cu cadre didactice privind cauzele absenteismului şi ale violenţei.
- S-au organizat interviuri de grup cu părinţii privind cauzele absenteismului şi ale violenţei.
- S-au organizat interviuri individuale cu personalul de sprijin (consilier şcolar) privind situaţiile de violenţă din şcoală.
Temă: Propuneţi un plan de activităţi relevant pentru problemele semnalate valorificând informaţiile pe care le deţineţi.
Indicaţi legătura dintre măsurile de intervenţie propuse şi principalele categorii de cauze care au generat aceste fenomene şi care au fost identificate cu ajutorul instrumentelor de investigaţie aplicate.
Indicaţi legătura dintre ariile de intervenţie propuse şi datele pe care le aveţi la dispoziţie cu privire la principalele categorii de acte de violenţă.
Indicaţi modul în care au fost armonizate la nivelul măsurilor propuse opiniile diferitelor categorii de actori investigaţi cu privire la fenomenele de violenţă şi a cauzelor acestora.

În planul elaborat m-am axat, în principal, pe două obiective mari:

1. Reducerea fenomenului de absenteism

Organizare întâlnirilor cu părinţii: la nivelul clasei, la nivelul şcolii, individual
Realizarea unor calendare ale frecvenţei la nivelul fiecărei clase
Consilierea elevilor cu un număr mare de absenţe nemotivate
Acordarea de distincţii claselor cu numărul cel mai mic de absenţe nemotivate

2. Reducerea cazurilor de violenţă verbală, nonverbală şi fizică

2. Reducerea cazurilor de violenţă verbală, nonverbală şi fizică 

Organizarea unor activităţi pentru promovarea drepturilor copilului, egalităţii de şanse, multiculturalităţii

Iniţierea şi desfăşurarea unor

concursuri sportive la nivelul fiecărei unităţi şcolare
Consilierea individuală şi de grup a elevilor în vederea combaterii comportamentelor agresive
Iniţierea unui program de formare a unor elevi - mediatori de conflicte la nivelul fiecărei unităţi şcolare
Intensificarea şi diversificarea  acţiunilor organizate de unităţile şcolare în vederea prevenirii şi combaterii violenţei prin colaborarea cu poliţia de proximitate
Realizarea de lectorate cu părinţii pe tema educaţiei non-violente

Instrumente de monitorizare a violenţei în şcoală

Chestionar privind existenta comportamentelor violente in scoala

1. Cum va numiti,ce varsta, sex si ocupatie aveti?
2 . Exista violenta in scoli?
3 . Ce fel de violenta?
4. Acest fenomen ia amploare pe zi ce trece?
5. Care sunt cauzele principale a acestei violente prezente in scoli?
a)dorinta de a-si arata puterea
b)influenta grupului din care face parte
c)influenta mass-media(audio-vizuale, internet)
d)proasta educatie
6. Ce masuri de prevenire a violentei ar trebui luate in scoli?
a)colaborare mai buna cu familia
b)discutii cu pedagogi / profesori
c)dialog cu elevi / diriginti
7. Cum credeti ca ar trebui motivati elevii din scoli pentru a nu mai fi violenti?
a)organizarea de concursuri de exemplu „Fii inteligent, nu fi violent „
b)mai multe ore de dirigentie
c)excursii cu caracter educativ
8. Ce metode de prevenire sunt mai eficiente?
a)discutii individuale
b)realizarea unor dezbateri publice
c)scaderea notei la purtare
d)alte metode
9.Profesorii se implica suficient de mult in prevenirea violentei din scoli?
a)da,avand in vedere ca au si ei o viata personala
b)unii profesori nu doresc sa se implice in aceste fenomene
c)nu, profesorii nu le pasa de violenta care se afla in scoli
10. Introducerea mai multor gardieni in institutille de invatamant este o masura suficienta pentru eliminarea violentei din scoli?
11. Cine ar trebui sa participe la actiunile de prevenire?

Indicatorii de bază pentru violenţa şcolară

Lista indicatorilor propusi reflecta realitatea violentei scolare. Inregistrarea acestora si stabilirea unei situatii statistice a situatiei violentei scolare pe baza acestor indicatori poate fi o "radiografie" a situatiei la zi a tuturor fenomenelor cu caracter violent care se petrec in scoli. Pornind de la aceasta radiografie, este foarte important de identificat cauzele principale ale acestor comportamente si de implementat programe de combatere si de prevenire a lor.
Pornind de la acesti indicatori, dar si prin consemnarea comportamentelor cu caracter violent la final de semestre pe baza lor ( a indicatorilor), se pot identifica tendintele de crestere sau de scadere ale anumitor comportamente, efectele acestora in situatie scolara a elevilor, in situatia generala a absolvirii clasei, etc. Aceste tendinte pot fi utile in dezvoltarea si implementarea programenlor de interventie corespunzatoare.

Resurse pentru monitorizarea violenţei în şcoală

În calitate de inspector şcolar de specialitate am în vedere următoarele aspecte:

- Informarea cadrelor didactice cu privire la completarea corespunzătoare a fişei de monitorizare;

- Monitorizarea campaniilor de prevenire a violenţei şcolare derulate în instituţiile şcolare;

- Monitorizarea , dar şi implementarea unor proiecte în parteneriat public-privat în scopul prevenirii violenţei şcolare;

- Participarea la activităţile comisiei judeţene de prevenire a violenţei şcolare şi diseminarea informaţiilor;

- Stabilirea unui plan comun de acţiune privind prevenirea violenţei şcolare împreună cu alte instituţii locale şi judeţene;

- Stabilirea şi implementarea unor campanii civice cu implicarea directă a elevilor în prevenirea violenţei şcolare.

Resurse umane:

- Conducerea şcolii, toate cadrele didactice, psihologul şcolar, elevi, părinţi, poliţia, ONG-uri, DGASPC, biserica, CPECA, Agenţia Antitrafic, alte ONG-uri, paza în şcoală

Resurse materiale:

- Cabinete psihologice

- Cabinete informatizate cu acces la internet

- Sisteme de monitorizare a elevilor în pauze

- Imprimanta color, consumabile (pentru afişe, pliante, ect.) 

Resurse temporale:

- Programarea activităţilor în timpul pauzelor, după ore, la finalul săptămânii

- Identificarea celor mai bune soluţii de organizare împreună cu elevii, părinţii acestora şi toate persoanele implicate

- Diseminarea rezultatelor obţinute în urma derulării unor campanii la final de lună / semstru/ an şcolar

Resurse financiare:

- Sponsorizări

- Autofinanţare

Dificultăţi şi bariere:

- Sarcini în plus date cadrelor didactice prin aplicarea acestui program şi refuzul lor de a mai face muncă voluntară, nefiind stimulaţi în nici un fel.

- Număr insufficient de psihologi şcolari, mai ales în mediul rural

- Lipsa unei politici coerente la nivelul MECTS în privinţa prevenirii violenţei şcolare

- Interesul scăzut al părinţilor de a participa la activităţile de consiliere şi la activităţile derulate în şcoală

- Programe încărcate şi activităţi extracurriculare nenumărate, fără să ne gândim care este impactul la final asupra elevilor noştri.

- Lipsa unor dotări corespunzătoare în şcoală, sau insuficiente.

- Lipsa finanţărilor şi a imposibilităţii suportării costurilor din salariul de cadru didactic. 

Instituţii cu care colaborăm în scopul prevenirii violenţei şcolare:

- MECTS

-  CJRAE

- Primăriile

- Consiliul Judeţean

- IPJ

- Alte fundaţii, organizaţii neguvernamentale

Drept la replica

Domnule redactor şef al Ziarului....

În ziarul dv. din data de zz.ll.aaaa. ati publicat un articol în care susţineţi anumite informaţii total nefondate. Autorul articolului nu s-a informat în nici un fel, sau probabil s-a informat superficial despre aspectul analizat şi prezentat în ziar, nu a luat legătura cu conducerea unităţii şcolare şi nici nu a cerut informaţii oficiale în acest sens.

Deoarece eu vă consider o publicaţie serioasă, vă rog insistent să revizuiţi informaţiile publicate şi informarea corectă a publicului cu privire la activităţile derulate în şcoala noastră şi la rezultatele obţinute de către elevi.

De asemenea, vă sugerez să studiaţi legislaţia în vigoare înainte de a publica orice fel de informaţie, mai ales atunci când există posibilitatea să denigraţi cu bună ştiinţă prestigiul instituţiilor sau chiar al anumitor persoane.

Cu speranţa unei bune colaborări iîn viitor,

Directorul Şcolii.. 

Mi-au placut "Regulile" postate de Claudia....asa ca le reiau si aici:

"Eu am învăţat participând la un curs de formare în străinătate câteva "reguli de aur" despre dreptul la replică:

• după ce treci prin toate stările de nervozitate, citeşte textul de obiectiv, detaşat, încercând sa descoperi ideea esenţială care trebuie combatută.
• nu face introduceri lungi şi inutile.
• fii concis şi nu scrie mult că nimeni nu publică textele lungi şi plictisitoare.
• nu-l ataca pe reporterul care a scris articolul, ci cere socoteală publicaţiei unde funcţionează acesta.
• adresează-te direct directorului publicaţiei.
• combate articolul cu argumente solide, nu cu prelegeri inutile.

• nu aminti în articol nimic de judecată, că oricând te poţi răzgândi şi apoi devii un mare mincinos.
• fără greşeli gramaticale. Atât aşteaptă reporterul să te facă şi incult.
• alege un titlu inteligent şi care să atragă atenţia.
• trimite răspunsul imediat, a doua zi dacă este posibil.
• dacă ai documente doveditoare, ataşează-le. Aşa eşti mai convingător.
• nu trimite replica altui ziar."

Peer - mediation

1. Stabilirea coordonatorului şi a echipei de program. 
2. Elaborarea programului de peer-mediation 
3. Implementarea programului 
4. Mediatizarea programului şi a modalităţilor de implementare a acestuia 
5. Evaluarea programului

DISCRIMINARE SI RASISM

În şcoala în care lucrez nu am întâlnit cazuri de discriminare a rromilor, poate şi pentru că sunt puţini înscrişi în această şcoală.

Dar pot povesti un caz de discriminare pe care l-am întâlnit la o altă şcoală din oraşul în care lucrez, şcoală care este în arondamentul cabinetului logopedic în care lucrez şi în care merg la începutul fiecărui an în perioada de depistări.

Şcoala de care vă povestesc este una destul de mare,a stfel încât la începutul anului şcolar aveau înscrişi la clasa I aprox. 110 de elevi. Dar, pentru că printre elevii înscrişi la clasa I erau şi 10 rromi, s-au format 3 clase I cu multi elevi,  chiar peste 30, iar în clasa I D  au fost cuprinşi elevii rromi şi câţiva copii din familii nevoiaşe, în total 15 elevi. Clasa în care au fost trimişi să înveţe, era cea mai urâtă, într-un spaţiu mic, cu mobilier vechi şi uzat, cu totul diferit de celelalte spaţii de clasă.

Consider că este o formă de discriminare evidentă, elevii puteau fi integraţi printre ceilalţi elevi români, asigurându-se un număr corespunzător şi echilibrat de elevi la toate clasele. În acest mod era mult mai simplu ca elevii români şi elevii rromi să înveţe să convieţuiască împreună, să înveţe şi să lucreze împreună la activităţi. Chiar dacă provin din familii mai sărace, toţi copii au dreptul să beneficieze de un spaţiu şcolar frumos şi propice activităţilor de educaţie.

Măsurile care ar trebui luate de conducerea şcolii şi de învăţătoarea clasei sunt următoarele:

1. În primul rând redistribuirea elevilor în clase, fără a  se crea o clasă specială pentru „cazurile speciale” (rromi şi săraci)
2. Consilierea tuturor elevi pentru a avea comportamente nondiscriminatorii cu elevii rromi şi săraci.
3. Realizarea de activităţi pe grupe mixte de elevi.
4. Atragerea şi implicarea familiilor copiilor rromi şi a celor cu posibilităţi materiale reduse la activităţile şi şedinţele cu toţi părinţii. 

Drepturile copilului

Dreptul la intimitate

Fiecare om, tânăr, copil are dreptul de a duce o viaţă personală, protejată de intruziunea celorlalţi, şi fără ca alte persoane să poate accesa informaţiile lor personale, intime. 

Responsabilităţile mele, corelate acestui drept 

Să respect eu, în primul rând, intimitatea vieţii personale ale celorlalţi. 

Ce posibilităţi de a îmbunătăţii respectarea acestui drept în şcoală 

Să beneficiez de dreptul la o viaţă privată, personală. 
Elevii trebuie instruiţi şi consiliaţi referitor la importanţa acestui drept şi la importanţa respectării vieţii private şi personale a colegilor şi a lor. 

Cine ar putea contribui la îmbunătăţirea respectării acestui drept

Consilierul şcolar

Dirigintele clasei

Părinţii

Conducerea şcolii

Dreptul la educaţie                                                                                        

Orice copil, tânăr, adult are dreptul la educaţie prin:

-         acces gratuit la educaţie

-         acces la orice formă de educaţie fără discriminare de sex, rasă, naţionalitate, existenţa sau nu a unei dizabilităţi

Responsabilităţile mele, corelate acestui drept

Să particip la formele de educaţie obligatorii

Să mă informez cu privire la posibilităţile mele de educaţie gratuită sau cu plată existente, în funcţie de nevoile mele de instruire.

Să particip la toate cursurile la care mă înscriu, şi să beneficiez, astfel de formarea şi educaţia pe care acestea o oferă.

Să beneficiez de toate drepturile pe care le oferă cursurile de formare la care particip.

Ce posibilităţi de a îmbunătăţii respectarea acestui drept în şcoală 
Asigurarea accesului la educaţie şi la cursurile de formare, prin informare  publică şi accesibilă tuturor, prin accesibilizarea fizică a clădirilor publice în care se derulează programele de educaţie.

Programe diferenţiate de educaţie în funcţie de particularităţile fizice şi intelectuale, precum şi a potenţialului de dezvoltare. 

Cine ar putea contribui la îmbunătăţirea respectării acestui drept

Ministerul Educaţiei (sub orice denumire ar fi acesta).

Comunitatea locală

Consilierii şcolari

Cadrele didactice

Pro sau contra sancţiunii

Argumente Pro sancţiune

 

1. Orice societate în care există reguli de convieţuire, există şi sancţiuni pentru cei ce se abat de la reguli. Şi în şcoală există regulamentul de ordine interioară, care prevăd atât regulile, cât şi sancţiunile care se vor aplica în caz de încălcare a regulilor. Este foarte important ca regulamentul să fie transmis şi analizat împreună cu elevii, de către cadrele didactice.
2. Existenţa şi aplicarea sancţiunilor pot constrânge elevii să se comporte după norme.
3. Existenţa şi aplicarea sancţiunilor pot conctinui „exemple de neurmat” pentru ceilalţi copii cu comportament deviant.
4. Existenţa şi aplicarea sancţinilor oferă o stare de siguranţă şi securitate întregului grup de elevi, dar mai ales a elevilor care sunt victime ale agresiunii celorlalţi.
5. Sancţiunile stabilite clar printr-un regulament sunt considerate de cei cărora li se aplică o măsură „corectă” şi o acceptă ca atare; există situaţii în care pentru un anumit comportament elevii sunt pedepsiţi după cum consideră profesorul, deseori prin violenţă verbală, chiar fizică, umilire, etc. Efectul acestor pedepse este, adeseori, contrar aşteptărilor celor care le aplică, tocmai pentru că nu sunt nişte sancţiuni clar stabilite, iar elevii le consideră măsuri „incorecte”.

Argumente Contra sancţiunii

 

1. Aşa cum precizam  la argumentele Pro sancţiune, dacă sancţiunea nu este satbilită şi cunoscută înainte ca elevul să aibă un comportament inadecvat, ea poate să fie considerată o măsura incorectă, chiar ilegală, să producă nemulţumiri, şi să aibă ca efect un comportament contrar celui aşteptat. (Adică să facă şi mai multe rele decît înainte, tocmai ca „reacţie” la pedeapsă).
2. Sancţiunile tind să fie, de multe ori, aplicate fără a fi explicate foarte clar, de ce se aplică, ce comportament ar fi trebui să aibe elevul ca sa nu i se aplice sancţiunea, ce se va întâmpla data viitoare când va greşi, ce se putea întâmpla etc. considerându-se că aceste lucruri se ştiu de la sine. Este o presupunere greşită, unii elevi au comportamente indezirabile fără să cunoască acest fapt, şi, ce e mai grav, fără să cunoască posibilele consecinte negative, chiar nefaste, pe care le poate avea un astfel de comportament.
3. În unele cazuri, persoanele care aplică sancţiunile (ex. Cadrele didactice) le aplică fără a investiga întreg incidentul. Din acest motiv, nu sunt sancţionaţi toţi cei implicaţi, sau sunt sancţionaţi elevi pe nedrept.
4. Înainte de a se aplica o sancţiune consider că este nevoie ca elevului să i se acorde şansa de a remedia greşeala. Atunci când nu este posibil acest lucru, i se poate oferi şansa de a-şi schimba comportamentul înainte de a fi apicată o sancţiune cu efecte negative pentru viitorul elevului.
5. Aplicarea sancţiunilor poate deveni o regulă de bază în educaţia copiilor, şi la cea mai mică abatere să fie aplicate sancţiuni nefondate foarte bine, sau prea aspre. Astfel relaţia profesor – elev va fi bazată pe autoritate fizică, frică, în loc de respect reciproc şi admiraţie, ceea ce va crea complexe de inferioritate, frustrări şi comportamente ostile).

Eu personal sunt Pro sancţiuni foarte clar stipulate în regulament, dar în nici un caz pedepse   corporale, violenţă fizică sau verbală, umilirea elevilor, etc.                                                                 

Cazul B.O.

Puncte tari:

 

- capacitate de autoanaliză a propriului comportament, extrem de importantă atunci când dorim să-i facem pe elevi să conştientizeze efectele ce decurg din astfel de comportamente;

 

- disponibilitate de comunicare;

 

- acceptă sancţiunile aplicate, pe care le consideră ,,blânde”, demonstrând spirit autocritic;

 

- fire sociabilă, cu dorinţa împlinită de a avea mulţi prieteni;

 

- sinceritate - îşi recunoaşte faptele şi gravitatea acestora;

 

- cooperant;

 

- este motivat de dorinţa de a place, mai ales de a impresiona persoanele pe care le respectă.

 

 

Puncte slabe:

 

- comportament agresiv faţă de colegi şi cadre didactice;

 

- absenteism;

 

- lipsa responsabilităţii;

 

- preocupări extraşcolare negative: jocuri de noroc, filme care promovează violenţa;

 

- fire influenţabilă - răspunde pozitiv presiunii grupului;

 

- lipsa comunicării cu părinţii;

 

- neîncredere şi dezinteres faţă de şcoală şi educaţie;

 

- lipsa autocontrolului;

 

- alegerea unui anturaj neadecvat;

 

- absenţa unui sistem de valori şi a respectului faţă de ceilalţi;

 

- modalităţi greşite de rezolvare a problemelor - prin violenţă;

 

- toleranţă scazută la frustrare.

 

 

Tipuri de violenţă: verbală, fizică şi psihologică.

 

 

Cauze:

 

- lipsa unor modele comportamentale pozitive în familie(implicarea părinţior în activităţi infracţionale);

 

- lipsa autocontrolului;

 

- nevoia de a fi în centrul atenţiei;

 

- influenţa anturajului;

 

- lipsa comunicării eficiente şcoală-familie;

 

- dezinteres din partea familiei (părinţi plecaţi în străinătate, schimbarea domiciliului);

 

- absenţa unor programe de prevenire şi combatere a fenomenului violenţei la nivelul şcolii;

 

- absenţa familiei (sentiment de abandon), lipsa de supraveghere ;

 

- insuficienta pregătire psihopedagogică a unor cadre didactice;

 

- nerespectarea sancţiunilor prevăzute în regulamentul şcolar.

 

 

Relaţia cu familia:

 

- absenţa familiei generează carenţe în plan emoţional;

 

- părinţii pun accent pe satisfacţiile materiale;

 

- lipsa unui sistem de valori în familie;

 

- familia nu-i impune reguli şi nici nu-i oferă modele comportamentale pozitive.

 

 

Relaţia cu colegii şi profesorii:

 

- comportament agresiv faţă de colegi şi faţă de anumiţi profesori;

 

- manifestă respect pentru acei profesori care se implică;

 

- îi place să fie admirat de colegi, să-şi impună autoritatea prin forţă;

 

- doreşte să fie în centrul atenţiei, să fie lider al grupului.

 

 

Măsuri la nivelul şcolii:

 

 

- Implicarea tuturor cadrelor didactice în găsirea celor mai adecvate soluţii pentru rezolvarea acestui caz, nicidecum prin “scăderea notei la purtare”, “ exmatriculare” etc. (practici dăunătoare în multe dintre cazuri, deoarece sunt aplicate înainte de a se încerca ceva constructiv); schimbarea atitudinilor faţă de astfel de elevi se realizează din păcate foarte grreu, dar prin cursuri de formare şi prin implicare directă în problemele de acest gen apărute în şcoală se pot schimba mentalităţi.

 

- Consilierea psihologică individuală a elevului, dar şi a colegilor, prin consiliere de grup;

 

- stabilirea şi respectarea unui regulament de ordine interioară acceptat de elevi;

 

Măsuri la nivelul familiei:

 

- comunicarea permanentă familie - şcoală;

 

- implicarea familiei în educaţia copilului;

 

- stabilirea şi aplicarea unor reguli clare, în cadrul familiei;

 

- acceptarea consilierii copilului.

 

 

Mituri despre violenta

Copilul nu trebuie să aibă griji, cine stie ce-l aşteaptă în viaţă

 

Într-adevăr, copilul nu trebuie încărcat cu grijile părinţilor, cu grijile vieţii de zi cu zi, dar el va trebui şi este necesar să aibă grijile proprii, ale propriilor activităţi şi responsabilităţi De obicei nu sunt multe responsabilităţi, deci nici griji, dar încetul cu încetul copilul trebuie învăţat să-şi îndeplinească cel puţin activităţile necesare satisfacerii propriilor nevoi, ca apoi să i se transfere si responsabilităţi din familie, conform rolului pe care îl are. Deşi este foarte greu să-i învăţăm pe copii să-şi asume şi să –şi respecte sarcinile şi promisiunile, acestea îl vor învăţa să fie un om independent, responsabil şi cu mai mult curaj de a privi problemele în viaţa de adult.

 

Femeile nu-şi bat bărbaţii!

 

Este un mit puternic implantat în minţile oamenilor, mai ales a celor care locuiesc în mediul rural, după părerea mea datorită faptului că violenţa bărbaţilor asupra femeilor este mult mai des întâlnită, şi cu un mai mare impact, având în vedere fragilitatea genetică a femei. Dar există agresivitate şi violenţă şi din partea femeilor asupra bărbaţilor, şi nu doar violenţă fizică, ci, mai ales, verbală. În opinia mea însă, acest mit nu se va schimba niciodată, atât pentru faptul că este bine întipărit, cât şi pentru faptul că agresivitatea bărbaţilor vis-a-vis de femei este mai des întâlnită şi, prin urmare, mai des mediatizată.